Metoda Montessori

            In cadrul metodei sale, Dr. Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru educator. De cele mai multe ori, ne referim la acesta sub numele de ghid sau director, întrucat educatorul Montessori nu preda in mod traditional. Copiii invată singuri, folosind materialele specifice, timp in care rolul educatorului este sa directioneze, sa stimuleze si sa ghideze activitatea acestora. In prima instanta, copiilor li se face o prezentare a materialelor. Incet si cu miscari precise, educatorul utilizeaza materialul potrivit cu destinatia sa, timp in care un grup de copii sau un singur copil il urmareste. In timpul acestei demonstratii, cuvintele si miscarile excesive sunt evitate, iar actiunile sunt segmentate astfel incat sa se asigure o mai bună intelegere a conceptului prezentat.

            Decizia de a preda o anumită lectie rezulta, de cele mai multe ori, din observarea atentă a copiilor, precum si din evaluarea muncii lor anterioare. Unele lectii pot fi explicate din nou, daca se constata ca un copil are nevoie de mai multa informatie sau de informatie noua.
            Educatorul nu se amesteca niciodata atunci cand un copil e concentrat si nu intervine decat daca a constatat ca acesta are nevoie de ajutor, nu stie ce sa faca, sau ii deranjeaza pe ceilalti colegi. Ajutorul pe care un educator Montessori il ofera copilului este intodeauna extrem de limitat - atat cat sa se asigure ca acesta a iesit din impas. Copilul nu este corectat atunci cand greaeate. Se considera ca inca nu a ajuns sa stapaneasca suficient conceptul respectiv iar materialul va fi strans si reluat cu alt prilej, după o lectie individuală, ori după o anumită perioadă de timp. Educatorul Montessori nu pedepseste copiii niciodată dar nici nu le oferă recompense. Se consideră că singura recompensă de care are nevoie un copil este cea provenită din multumirea de sine, din faptul ca a realizat un lucru bun si corect, bazandu-se pe propriile lui puteri.        

            In cazul in care un copil ii deranjeaza pe colegii lui sau se comporta intr-un mod care afecteaza armonia si ordinea din clasa, acesta va fi luat de catre educator si dus intr-un loc retras de ceilalti copii. I se va asigura jocul favorit, dar va fi lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasa dupa vointa proprie. Educatorul va veni din cand in cand si ii va adresa cuvinte blande, de simpatie sau ajutor, in cazul in care are nevoie. Se considera ca lipsa libertatii de miscare si tratarea copilului ca pe un bolnav este suficienta pentru a-l face să inteleaga ca a gresit.

            “In loc sa incercăm sa-l cucerim din interior si sa-l directionam ca pe un suflet uman, intotdeauna ne-am dorit sa dominam copilul prin forta, prin impunerea unor legi externe. In acest mod, copiii au trăit pe langa noi fara sa ajungem să fim capabili de a-i întelege vreodata. Dar daca dăm la o parte toata artificialitatea cu care i-am invaluit si toata violenta cu care, prosteste, am incercat sa-i disciplinam, ei ni se vor arata nouă in toata frumusetea firii lor copilăresti, cu o gentilete si dragalasenie absoluta.” (Maria Montessorii – Metoda Montessori - 1969)
            Dr. Montessori a observat cum copiii prospera atunci cand li se oferă libertatea intr-un mediu propice nevoilor lor. După o perioada de intensa concentrare si lucru cu materiale care le starnesc interesul, copiii dau dovada de vitalitate si multumire de sine. Concentrandu-se la o activitate liber aleasa, neintrerupta, copiii ajung la auto-disciplina si pace interioara. Dr. Montessori a denumit acest proces “normalizare” si este citat ca fiind “cel mai important rezultat al muncii noastre”. (Maria Montessori, Mintea absorbanta 1949). 

Sursa:  http://www.montessori.org.ro/specificul_metodei_montessori