duminică, 12 ianuarie 2014

Maria Montessori: una vita per i bambini (2007)

        Viata Mariei Montessori a devenit subiect de  film in 2007.

         http://www.imdb.com/title/tt1034048/

         http://it.wikipedia.org/wiki/Maria_Montessori_-_Una_vita_per_i_bambini

 

Principiile dupa care se ghideaza educatia montessoriana

1. Miscarea libera stimuleaza cunoasterea: Dr. Montessori a observat ca gandurile par a fi exprimate de catre maini inainte de a fi puse in cuvinte. Prin urmare in clasa Montessori una din principale activitati este manipularea diverselor obiecte din lemn create special si asta pentru ca, la copiii mici, gandirea si miscarea par sa se ingemaneze.

2. Copiii iau decizii in mod liber: Copiii par sa prospere si sa infloreasca atunci cand au posibilitatea de a-si controla propriul mediu. Desi programul Montessori impune limite bine definite ale acestei libertati, copiii Montessori au posibilitatea de a lua mult mai multe decizii decat copiii din clasele traditionale: cu ce si cat timp sa lucreze, cu cine sa lucreze etc.

3. Interesul sta la baza educatiei: Al treilea principiu este acela ca cele mai profunde cunostinte se acumuleaza si apar incontextul in care exista un interes profund pentru un anumit subiect. Interesul poate fi de natura personala, cand un individ are un interes deosebit pentru buburuze sau caini, sau poate fi situational, un interes care se iveste in mai multi copii expusi la o anumita activitate sau eveniment. Educatorii Montessori ofera lectiile intr-o maniera care sa-i inspire pe copii, de exemplu prezentand informatie suficienta cat sa starneasca curiozitatea sau utilizand arta dramatica in prezentarile lor.

4. Recompensele extrinseci sunt evitate: Dr. Motessori a privit recompensele extrinseci cum ar fi stelutele aurite sau notele ca fiind de natura sa deranjeze si sa intrerupa concentrarea unui copil. Perioadele sustinute de intensa concentrare sunt esentiale in educatia Montessori. Recompensele in acest sistem ar trebui sa fie doar cele interne si sa provina din multumirea copilului care a reusit sa duca la bun sfarsit o activitate.

5. Se acumuleaza cunostinte cu si de la ceilalti copii: In scolile traditionale, profesorul livreaza copilului informatia si copiii rareori invata unul de la altul sau direct din materiale (exceptand textile - care de cele mai multe ori ii “spun” copilului in loc sa-l lase pe el sa descopere.) In educatia Montessori copiii pot lucra singuri daca asta este alegerea lor dar se incurajeaza colaborarea, experientele intens sociale si ajutorul reciproc.

6. Se acumuleaza cunostinte in context: In scolile traditionale, copiii invata cel mai adesea fara a intelege cum se pot aplica cunostintele lor la orice altceva exceptand testele scolare. In loc sa invete in mare masura de la profesori sau din curriculum, copiii Montessori invata facand. Si pentru ca, in loc sa stea doar sa asculte si sa scrie, acesti copii “fac” lucruri, procesul lor de invatare este mult mai profund si situat in contextul acestor actiuni de manipulare a obiectelor din jurul lor. Experientia docet. 

 7. Copilul isi exercita vointa liber intr-un cadru limitat: Cand adultii stabilesc limite clare si lasa copiii sa se desfasoare liberi intre granitele acestor limite, raspunzand cu multa sensibilitate la nevoile copilului, dar totodata mentinand si astepari ridicate, acesti copii arata un nivel ridicat de maturitate, realizari, empatie si alte calitati. Prin aceasta abordare, Dr. Montessori instituie un stil, asa numit autoritativ, de educatie diferit de metodele autoritare clasice.

8. Ordinea din clasa determina ordine in minte: Clasele Montessori sunt extrem de bine organizate, atat fizic (in termeni de aranjament) cat si conceptual (cum sa utilizezi materialele in mod progresiv pentru a obtine un maxim de informatie si cunostinte). Aceasta organizare riguroasa ii face pe unii oameni sa devina sceptici: pare obsesiva. Cu toate acestea, studiile in psihologie sugereaza ca ordinea este esentiala pentru un copil, in procesul de invatare si dezvoltare.

Invatamantul Montessori

          Pornind de la observatiile sale, Dr. Maria Montessori a elaborat materiale, tehnici si arii curriculare specifice, care il ajuta pe fiecare copil sa isi atinga potentialul maxim. Astfel, exista 5 arii curriculare specifice invatamantului Montessori:

1. Viata practica
Copiii au un imbold natural de a lua parte la activitatile zilnice ale vietii de familie. Sarcini simple pentru adulti devin activitati fascinante pentru copil, anagajandu-l in procesul de acumulare a aptitudinilor practice. Activitatile de viata practica il ajuta pe copil sa isi coordoneze miscarile, sa fie constient de mediul inconjurator, sa devina independent, ordonat si responsabil.

Activitatile de viata practica includ:
Activitati preliminare – il ajuta pe copil sa isi perfectioneze coordonarea miscarilor si il pregatesc pentru activitati mai complexe (folosirea lingurii pentru a muta malaiul dintr-un castron intr-altul, turnarea apei in pahar, etc.)
Activitati legate de mediul inconjurator – il ajuta pe copil sa invete sa respecte sis a ingrijeasca obiectele si spatial in care traieste si invata (curatarea legumelor, stoarcerea portocalei, lustruirea pantofilor, spalarea mesei, maturatul, etc.)
Ingrijirea propriei persoane – copilul invata regulile de baza ale igienei personale (spalarea mainilor, suflatul nasului, imbracare/dezbracare, nutritie, etc.)
Respectul pentru ceilalti, politetea – copilul dobandeste aptitudini sociale (mersul frumos, comunicarea, bunele maniere, punerea mesei, comportamentul fata de musafiri, etc.)

2. Dezvoltare senzoriala
Materialele si activitatile din aceasta arie permit copiilor sa isi urmeze tendinta naturala de a clasifica impresiile senzoriale si de a le sorta in functie de marime, forma, culoare, senzatie tactila, sunet si greutate. Fiecare material senzorial pune în evidenţă o calitate definită, izoland-o si eliminând celelalte diferenţe. Astfel, cutiile sonore au toate aceeaşi mărime, aceeaşi formă, aceeaşi culoare şi sunt făcute din acelaşi material; ele diferă doar prin sunetele pe care copilul le aude când le mişcă.


3. Matematica
Activitatile matematice ajuta copilul sa invete concepte abstracte manipuland obiecte concrete. Fiecare activitate izoleaza o anumita notiune care este integrate apoi in alte activitati pentru a pune baze solide explorarilor aritmetice ulterioare. Activitatile matematice initiale include numararea pana la 10 (secventa, cantitate, symbol, combinatii, aritmetica), urmand apoi numerele pana la 20, pana la 100, introducerea in sistemul zecimal, operatiile de adunare, scadere, inmultire si impartire.
 

 4. Dezvoltarea limbajului
In viata unui copil exista o perioada specifica in care acesta, in mod natural si spontan, este capabil de a-si dezvolta limbajul in mod inconstient. Utilizand materialul Montessori, educatorul il ajuta indirect pe copil sa-si imbogateasca si sa-si perfectioneze limbajul. Exercitiile de limbaj ii ajuta pe copii sa invete sa citeasca si sa scrie, si sa constientizeze sensul cuvintelor.


5. Stiinte si activitati culturale
Un element important in dezvoltarea personalitatii copilului este contactul propriu zis cu realitatea si capacitatea lui de a se implica efectiv in aceasta realitate. Libertatea de care se bucura copilul in mediul special creat ii permite sa experimenteze, sa observe, si sa manipuleze, sa exploreze, sa perceapa, sa descopere si sa clasifice.

         Cand Maria Montessori vorbeste despre stiintele naturale, ea nu se refera numai la cunoasterea fenomenelor naturale, cat mai degraba la o relatie lautrica cu natura. Prin intermediul lectiilor de arta, copilul invata despre cultura sa. In cadrul acestei arii curriculare, copiii beneficiaza de lectii despre istorie, geografie, biologie, arta, muzica.

Sfaturi pentru parinti

✔ Fiecare copil creste si se dezvolta intr-un ritm diferit de al celorlalti – iar acest ritm se schimba in timp; asadar, compararea copiilor de aceeasi varsta nu este utila si poate duce la anxietati nejustificate.

✔ La gradinita/scoala Montessori copiii sunt incurajati, dirijati nu impinsi de la spate. Acelasi lucru ar trebui sa se intample si acasa.

✔ Stabiliti reguli si limite acceptabile, flexibile, pe care copilul dvs sa le poata accepta si respecta usor. Aceasta ii da copilului un simt al sigurantei in mediul sau si in relatia cu ceilalti.

✔ Nu faceti nimic pentru copilul dvs din ceea ce poate sa faca si singur.

✔ Aratati-i fiecare activitate incet si simplu, cu cuvinte putine si lasati-l si pe el sa incerce. Lasati-i timp sa exerseze. Lasati-l sa foloseasca obiecte utilizate de adulti.

✔ Nu vorbiti niciodata urat despre un copil nici in prezenta lui, nici in absenta lui. Concentrati-va la sprijinirea lui pentru a-si intari si dezvolta ceea ce are bun.

✔ Fiti disponibil cand are nevoie de dvs.

✔ Respectati copilul cand face o greseala pe care o poate corecta pe loc sau mai tarziu.

✔ Fiti ferm si nu-i permiteti sa maltrateze obiectele, alti copii, alti oameni sau pe sine.

✔ Respectati momentele de odihna ale copilului. Nu-l fortati sa faca vreo activitate in asemenea momente.

✔ Tratati-va copilul cu respect si oferiti-i ce aveti mai bun in dvs.

Clasa Montessori

            Maria Montessori a considerat ca, pentru ca un copil sa facă cele mai productive alegeri si sa isi exercite controlul asupra alegerilor facute, mediul inconjurator trebuie sa fie special proiectat astfel incat sa stimuleze o activitate constructiva din partea acestuia.
 
            Fiind una dintre modalitatile prin care acest mediu este pregatit, ordinea faciliteaza concentrarea si dorinta copilului de a alege. Bunul simt sugereaza ca este mult mai usor sa alegi obiectul dorit atunci cand alternativele sunt aranjate intr-o maniera ordonata.

            Materialele Montessori ii ajuta pe copii sa faca alegerea dorita prin faptul ca acestea sunt expuse pe rafturi aflate la o inaltime potrivita varstei, pe mese sau pe covorase (cand le utilizeaza alti copii). Astfel, este foarte usor pentru copil sa ia materialele de pe rafturi, sa le utilizeze pentru un timp si apoi sa le pună la loc. Din contra, in clasele traditionale, materialele sunt de cele mai multe ori inchise în dulapuri si profesorul este cel care controleaza cand si cum urmeaza sa fie utilizate.
           
 O alta modalitate prin care mediul ajută copilul si îi faciliteaza alegerea si controlul asupra activitatii dorite, este dimensiunea mobilei. Aceasta consta in scaune si masute din lemn care sunt create special pentru copii si care pot fi mutate acolo unde doreste fiecare copil sa isi desfasoare activitatea, locurile nefiind prestabilite (acum un lucru obişnuit in grădiniţe, se pare ca este rodul inovatiei Mariei Montessori - Elkind, 1976).

            Clasa Montessori este aranjata pe “zone”, de obicei delimitate de dulapioare cu rafturi joase. Fiecare “zona” contine materiale specifice subiectelor respective (arta, muzica, matematica, limba, stiinta etc.)

       Materialele de pe rafturi au ca scop atragerea interesului copilului si acumularea cunostintelor prin utilizarea repetata. Cele mai multe sunt facute din lemn, vopsite in culori primare sau culori care atrag interesul copilului (ex. Turnul roz). Fiecare material are un scop bine determinat si este de dorit ca sa fie utilizat exclusiv in acel scop. Utilizarea corecta a acestor materiale este de natura sa promoveze o mai buna intelegere a unui anumit concept. Cand se constata ca materialele nu sunt utilizate conform cu destinatia lor, educatorii repeta lectiile. Deasemenea, curriculumul Montessori este extrem de bine structurat. Materialele care formeaza curriculumul sunt prezentate in secventa ierarhica, existând si o legatura complexa cu materialele din diferite alte zone ale aceluiasi curriculum.

 
Sursa: http://www.montessori.org.ro/specificul_metodei_montessori

Metoda Montessori (video)

Metoda Montessori explicata de catre specialisti

1.   

2.   

3.   

4.   

Metoda Montessori


            In cadrul metodei sale, Dr. Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru educator. De cele mai multe ori, ne referim la acesta sub numele de ghid sau director, întrucat educatorul Montessori nu preda in mod traditional. Copiii invată singuri, folosind materialele specifice, timp in care rolul educatorului este sa directioneze, sa stimuleze si sa ghideze activitatea acestora. In prima instanta, copiilor li se face o prezentare a materialelor. Incet si cu miscari precise, educatorul utilizeaza materialul potrivit cu destinatia sa, timp in care un grup de copii sau un singur copil il urmareste. In timpul acestei demonstratii, cuvintele si miscarile excesive sunt evitate, iar actiunile sunt segmentate astfel incat sa se asigure o mai bună intelegere a conceptului prezentat.

            Decizia de a preda o anumită lectie rezulta, de cele mai multe ori, din observarea atentă a copiilor, precum si din evaluarea muncii lor anterioare. Unele lectii pot fi explicate din nou, daca se constata ca un copil are nevoie de mai multa informatie sau de informatie noua.
            Educatorul nu se amesteca niciodata atunci cand un copil e concentrat si nu intervine decat daca a constatat ca acesta are nevoie de ajutor, nu stie ce sa faca, sau ii deranjeaza pe ceilalti colegi. Ajutorul pe care un educator Montessori il ofera copilului este intodeauna extrem de limitat - atat cat sa se asigure ca acesta a iesit din impas. Copilul nu este corectat atunci cand greaeate. Se considera ca inca nu a ajuns sa stapaneasca suficient conceptul respectiv iar materialul va fi strans si reluat cu alt prilej, după o lectie individuală, ori după o anumită perioadă de timp. Educatorul Montessori nu pedepseste copiii niciodată dar nici nu le oferă recompense. Se consideră că singura recompensă de care are nevoie un copil este cea provenită din multumirea de sine, din faptul ca a realizat un lucru bun si corect, bazandu-se pe propriile lui puteri.        
            In cazul in care un copil ii deranjeaza pe colegii lui sau se comporta intr-un mod care afecteaza armonia si ordinea din clasa, acesta va fi luat de catre educator si dus intr-un loc retras de ceilalti copii. I se va asigura jocul favorit, dar va fi lipsit de libertatea de a se deplasa prin clasa dupa vointa proprie. Educatorul va veni din cand in cand si ii va adresa cuvinte blande, de simpatie sau ajutor, in cazul in care are nevoie. Se considera ca lipsa libertatii de miscare si tratarea copilului ca pe un bolnav este suficienta pentru a-l face să inteleaga ca a gresit.

            “In loc sa incercăm sa-l cucerim din interior si sa-l directionam ca pe un suflet uman, intotdeauna ne-am dorit sa dominam copilul prin forta, prin impunerea unor legi externe. In acest mod, copiii au trăit pe langa noi fara sa ajungem să fim capabili de a-i întelege vreodata. Dar daca dăm la o parte toata artificialitatea cu care i-am invaluit si toata violenta cu care, prosteste, am incercat sa-i disciplinam, ei ni se vor arata nouă in toata frumusetea firii lor copilăresti, cu o gentilete si dragalasenie absoluta.” (Maria Montessorii – Metoda Montessori - 1969)
            Dr. Montessori a observat cum copiii prospera atunci cand li se oferă libertatea intr-un mediu propice nevoilor lor. După o perioada de intensa concentrare si lucru cu materiale care le starnesc interesul, copiii dau dovada de vitalitate si multumire de sine. Concentrandu-se la o activitate liber aleasa, neintrerupta, copiii ajung la auto-disciplina si pace interioara. Dr. Montessori a denumit acest proces “normalizare” si este citat ca fiind “cel mai important rezultat al muncii noastre”. (Maria Montessori, Mintea absorbanta 1949). 
Sursa:  http://www.montessori.org.ro/specificul_metodei_montessori

Cine a fost Maria Montessori? (III)



            Medic fiind, Dr. Montessori a fost in permanenta legatura cu copiii si a devenit profund interesata de dezvoltarea lor. Ea a realizat ca micutii isi construiesc propriile lor personalitati pe masura ce interactioneaza cu mediul inconjurator; a observat  atent si modul in care invatau si progresau copiii atunci cand erau lasati sa lucreze in mod liber cu materialele pe care le aveau la dispozitie. 
         Metoda ei de abordare a educatiei a rezultat dintr-o solida cunoastere a biologiei, psihiatriei si antropologiei. Astfel, ea a studiat copii de toate rasele si culturile din numeroase tari, ajungand sa realizeze in cele din urma ca legile dezvoltarii umanitatii sunt valabile oriunde. Maria Montessori si-a deschis prima Casa dei Bambini intr-unul dintre cele mai sarace cartiere din Roma.

“Era in 6 ianuarie (1907), cand a fost deschisa prima scoala pentru copiii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani. In aceasta scoala metoda mea avea sa ia fiinta in cel mai scurt timp. In acea zi insa nu era nimic de vazut decat copii saraci, murdari si nefericiti cu maniere grosolane si timide totodata, multi dintre ei plangand, majoritatea provenind din familii iliterate si care mi-au fost lasati in grija. Copiii erau atat de inlacrimati si inspaimantati, atat de rusinosi incat imi era imposibil sa-i fac sa vorbeasca; fetele lor erau lipsite de orice urma de expresie iar ochii priveau nedumeriti ca si cand nu vazusera nimic in viata lor." (M.Montessori)

           Ce anume le-a permis acelor copii sa treaca printr-o asemenea transformare, sau ce a condus la aparitia acelor copii noi, ale caror suflete s-au dezvaluit cu atata stralucire incat au reusit sa raspindeasca  aceasta lumina in lumea intreaga? Cert e ca aceasta stralucire a trezit constiintele, pentru ca dupa doar 6 luni de la deschiderea Casei Copiilor, oameni de toate felurile de pe toate continentele au venit sa vada copiii miraculosi ai Mariei Montessori.