Medic
fiind, Dr. Montessori a fost in permanenta legatura cu copiii si a devenit
profund interesata de dezvoltarea lor. Ea a realizat ca micutii isi construiesc
propriile lor personalitati pe masura ce interactioneaza cu mediul
inconjurator; a observat atent si modul in care invatau si progresau
copiii atunci cand erau lasati sa lucreze in mod liber cu materialele pe care
le aveau la dispozitie.
Metoda ei de abordare a educatiei a rezultat dintr-o solida cunoastere a
biologiei, psihiatriei si antropologiei. Astfel, ea a studiat copii de toate
rasele si culturile din numeroase tari, ajungand sa realizeze in cele din urma
ca legile dezvoltarii umanitatii sunt valabile oriunde. Maria Montessori si-a
deschis prima Casa dei Bambini intr-unul dintre cele mai sarace cartiere din
Roma.
“Era in 6 ianuarie (1907), cand a fost deschisa prima scoala pentru copiii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani. In aceasta scoala metoda mea avea sa ia fiinta in cel mai scurt timp. In acea zi insa nu era nimic de vazut decat copii saraci, murdari si nefericiti cu maniere grosolane si timide totodata, multi dintre ei plangand, majoritatea provenind din familii iliterate si care mi-au fost lasati in grija. Copiii erau atat de inlacrimati si inspaimantati, atat de rusinosi incat imi era imposibil sa-i fac sa vorbeasca; fetele lor erau lipsite de orice urma de expresie iar ochii priveau nedumeriti ca si cand nu vazusera nimic in viata lor." (M.Montessori)
Ce anume le-a permis acelor copii sa treaca printr-o asemenea transformare, sau
ce a condus la aparitia acelor copii noi, ale caror suflete s-au dezvaluit cu
atata stralucire incat au reusit sa raspindeasca aceasta lumina in lumea
intreaga? Cert e ca aceasta stralucire a trezit constiintele, pentru ca dupa
doar 6 luni de la deschiderea Casei Copiilor, oameni de toate felurile de pe
toate continentele au venit sa vada copiii miraculosi ai Mariei
Montessori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu